Confesiunile lui Alvin

Imagini pentru wardrobe near bed

Sursa foto

           Da-ți mi voie să mă prezint. Sunt Alvin.  Nu pot să mă mișc. Doar observ și simt. Sunt un dulap cuminte  și am un suflet mare. Încap în mine multe forme și culori. Fac parte din familia stăpânilor mei de aproape un an  și tot de atâta timp sunt martorul dispozițiilor și stărilor Ei- femeia ce m-a ales și m-a făcut părtașul sufletului ei. Sunt mândru să îi cunosc sufletul și să o simt în fiecare dimineață când de cele mai multe ori primul ei gând sunt eu.

             M-au așezat lângă patul stăpânei. În partea cealaltă a patului e o oglindă. O admir toată noaptea dormind și aștept dimineața când  îi pot savura alegerile, de fiecare dată altele.

            Cum se scoală e agitată și gânditoare și privește de multe ori adânc în mine. Mă deschide ca pe o carte căreia îi știi toate cuvintele dar pe care o recitești pentru a-i descoperi noi sensuri. Sufletul meu e una cu sufletul ei, aceleași culori și stări.

            De când conviețuim  am observat că timpul oamenilor poartă denumiri diferite. Fiecare apus și răsărit e numit altfel. Pentru ei timpul e secvențial și plin de repere. Așa am observat că unul dintre răsărituri e numit Luni și e cel mai nedorit dintre ele. În acea dimineață, EA, somnoroasă, vine în fața mea și zice:

  • Poate așa mă voi simți mai energică.

O aud încurajându-se în oglindă.

      Își termină grăbită cafeaua și o aud ieșind pe ușă. Tocurile botinelor  se aud îndepărtându-se  ritmic și știu că EA a plecat încrezătoare și energizată spre ceea ce o aud uneori spunând că e „scârbici”.

        După-amiază când se întoarce mă bucur să o revăd. O urmăresc în reflexia din oglindă cum își așează paltonul în cuier, se descalță și pune poșeta   pe măsuța de lângă ușă. Are un zâmbet discret pe chip. Cred că e bucuroasă că s-a întors acasă.

           Alt timp numit vineri îmi pare că e magic. E ceva în aer vinerea care o face pe EA să fie mai energică și mai hotărâtă dimineața.

  • În sfârșit e vineri!! Azi o să-mi iau rochia asta simplă. Sunt eu destul de sofisticată-mă 😉  și pantofii aceștia superbi. Abia aștept să-i văd fața lui Mihai când mă va vedea-lady in red!! Îmi pun și colierul acesta să-i amintesc de păcatul originar….o aud chicotind.

Seara o revăd cam târziu înapoi și cam obosită dar totuși își face planuri pentru următorul răsărit. O aud vorbind la telefon cu o prietenă.

  • Ne vedem mâine seară la teatru?
  • …mâine….sâmbătă….ai uitat?
  • Tu cu ce te îmbraci? Eu cred că o să-mi iau rochia aceea elegantă pe care am luat-o de pe answear Parcă ți-am zis, nu? E un site în care găsești tot ce vrei ca să fii la modă și la prețuri accesibile.
  • …..
  • Daaaa și cizmele alea lungi Ți le-am arătat?
  • Ai să le vezi mâine seară.
  • ….
  • Daaa și geaca de piele cool tot de la ei e. Zici să o iau?
  •  Ok, ne vedem acolo. Te pup!

 

Ooo…iar o să rămân singur. Dar parcă nu contează atâta timp cât o văd pe  EA fericită.

A doua zi seara când a revenit am auzit-o vorbind până târziu în noapte cu Mihai.

  • Da, ne vedem mâine. Știi că duminica sunt doar a ta. Te iubesc! Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit înainte ca încăperea să se cufunde în beznă și liniște. A adormit cu un surâs  pe buze.

      Dimineața s-a trezit veselă și energică. Fredona o melodie. O auzeam prin casă pregătindu-se de plecare. Era încrezătoare și știa că Mihai o va admira chiar și încălțată cu perechea ei de încălțări sport New balance.

  • Aaa...pantofii lui Mihai. Uitasem de ei. Să-i duc, sigur are nevoie. Doamne ce săptămână a fost atunci. Nu e de mirare că și i-a uitat la mine… o  auzeam gândind cu voce tare.

Puse în geantă câteva  lucruri și ieși din cameră când auzi un claxon. Știam că o voi revedea seara târziu cu un zâmbet ștrengar pe chip.

      Între noi fie vorba, am o stăpână cochetă și frumoasă dar nu devreme acasă tot timpul. Mai mereu stau singur și privesc cerul de pe geamul din fața mea și îmi imaginez alegerile pe care le va face a doua zi și de cele mai multe ori le nimeresc pentru că am ajuns să ne  fim  în gânduri.

      Astfel desfășurându-se viața mea, pot spune că sunt un dulap împlinit și bucuros de mediul în care am nimerit. Ce să-i faci, fiecare dulap cu norocul lui!! 😉 🙂

Articol scris pentru Competiția SuperBlog 2018!

p.s. După cum se poate observa, am depășit numărul magic 10. Nu se poate altfel, n-aș mai fi eu…n-am mai fi noi, fericitele posesoare de dulapuri ticsite în fața cărora stăm ore întregi disperate că ”Nu avem cu ce ne îmbrăca”. Cred că și dacă era în probă prevăzut un nr de 15 itemi sau 20 de exemplu, tot l-am fi depășit unele dintre noi 🙂 pentru că uneori totul e esențial când vine vorba de stil și eleganță. În fond, cum aratăm ”vorbește” înainte ca noi să ne prezentăm!

 

 

 

 

Reclame

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s