A fi sau a nu fi… (reală în virtual)

Motto: Care este diferența dintre un nevrotic, psihotic și un psihiatru?

Nevroticul construiește castele în aer, psihoticul locuiește în ele, iar psihiatrul cere chiria!

Parafrazând mă hazardez să întreb și tot eu să-mi răspund, că deh, așa e în online, nu știi dacă te citește cineva sau cine te citește 😉 : Care e diferența dintre un scriitor, un jurnalist și un blogger? Scriitorul dresează cuvintele cum vrea el, jurnalistul le vinde iar bloggerul le aruncă în eter sperând că le va prinde cineva…sensul! Că poate uneori să le și dreseze și să le vândă e partea a doua!

Începutul meu e pierdut prin timp, acum câțiva ani, când, recunosc, pentru a impresiona pe cineva m-am aventurat să îmi fac blog. Nu știam deloc ce presupune. Era precum Shamballa-așa percepeam blogul, bloggingul, blogăritul și restul familiei de cuvinte. Un tărâm magic în interiorul net-ului, un regat fabulos, pe care neam de neamul meu nu îl cuprinsese nici cu gândul.

Platforma wordpress pe care sunt și acum, a constituit startul meu în virtual. Eram foarte puțin familiarizată cu terminologia specifică. Ușor ușor am înțeles că un domeniu nu te face fermier sau proprietar de terenuri, că sit-ul nu e arheologic, că planul nu e vreun cincinal cu obiective SMART, că media nu se referă la vreun calcul matematic, că modulele nu sunt de băgat în priză, că legăturile externe nu inseamnă să fiu ambasadoare și că urmăritorii nu-mi vor răul…ci doar ideile!! Cât despre bloggeri credeam că sunt niște roboței care butonează toată ziua până la adânci…rugineli!! Încă mai cred că blogosfera este precum o matrioșka fără număr: când citești un blog dai peste altele și altele și altele…ca ideile de altfel!!

Și cum ziceam, m-am aventurat în această lume, inspirată de un ”muz” care m-a încurajat să îmi descopăr și latura virtual-creativă. Dădeam pe afară până atunci-prin caiete, pe foi…acum dau pe dinăuntrul…blogului uneori 😉 Mă stimulează siguranța că voi regăsi ideile mele și peste ani. Cum le voi regăsi rămâne de constatat si de făcut postări eventual…pe blog!!

Ca și povestea cu muzul, acel blog nu mai există. A fost o ”victimă colaterală” a resentimentelor. I-am dat delete fără drept de revenire, dintr-o dorință de detașare completă de ceva ce nu mă mai inspiră-cel puțin, în prezent. A rămas însă microbul bloggerit-ului numai că acum nu mai e precum Shamballa sau Eldorado. E precum curtea mea din spate în care mă așez frumos în șezlong și mă las inspirată de stări și cuvinte pe care le împletesc și despletesc uneori după cum bate vântul, alteori după algoritmi nedemonstrați nici măcar de ”cercetătorii britanici” 😉 !! Sunt așadar cât se poate de reală…în virtual și scriu relaxată despre tot ce gândesc. Dar, ca și la backyard, nu intru în detalii, nu sap să caut arhitectura internă a solului. Mă delectez cu decorul de suprafață, pe care-l înțeleg și cu care sunt familiarizată.

Mă gândesc să mă oficializez, să trec pe next level că deh …și activitatea asta se cere niscaiva rebranduită și să îmi cumpăr un domeniu web .ro Vreau să mă individualizez, să mă personalizez carevasăzică și am văzut că cei de la https://domaz.ro/ au o ofertă foarte atractivă în acest sens. Nu îmi pot lăsa valoroasele idei libere așa, fără o etichetă ceva…

Un domeniu este numele tău online. El îți oferă identitate pe Internet, denumirea aleasă fiind extrem de importantă. In spațiul virtual, domeniul și logo-ul sunt cele mai importante elemente ale imaginii brandului tău, atat individual cât și ca de companie.

Îmi vine în tabul 10 deschis în memorie, restul n-ați vrea să știți cu ce sunt 😉 , următorul banc:

Un blogger la angajare, împreună cu 4 ingineri;
Directorul: Îmi pare rău, dar nu te pot angaja fiindcă te depăşesc aceşti 4 ingineri, cu tot cu licenţă în domeniul lor.
Bloggerul: Dar eu am experienţă în toate domeniile!
Directorul: Serios ? care domenii ?
Bloggerul: .ro, .com, .org, .net, .info, .biz

Cred că mă voi numi blogger abia după ce mă voi puncta ro, până atunci sunt fie Alice în Țara Minunilor care trăiește virtualul cu uimire- că nu-i știe toate tainele, nu de altaa 😉 fie Penelopa care nu se numește soție decât alături de Ulise și până la reîntoarcerea lui își umple timpul cum poate: mai descoase o idee, mai țese o poezie, mai deapănă o poveste…

P.s. : Cred ca am aruncat aici niște cuvinte dresate…cu sens…oare sunt totuși o bloggeriță-scriitoare?? Veți aprecia domniile voastre… 🙂

Articol scris pentru Competiția SuperBlog 2018!!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s