„E orice an aici in Vama Veche”…

Daa…marea mi-a pus fericirea pe chip si lumina in priviri la fel cum a facut-o cineva candva…In dorul vremurilor de atunci, ma retrag in sunetul valurilor ce imi acopera zgomotul dezamagirilor. Arcuite peste timp, acele trairi devin reper al fericirii scaldata in raze de soare si nisip umed sub talpi. Un pescarus planeaza in deriva, cautandu-si directia spre nicaieri. Un val ma dezmiarda tandru si ma-nfioara sub atingerea sa, asa cum o facea si el candva. Ma refugiez in mare ca intr-un sanatoriu al sufletelor ratacite prin alte suflete , care nu vor sau poate ca nu pot sa-si regaseasca directia spre implinire…

Intre Acolo si Dincolo exista o zona de trecere. Mereu va fi asa. E zona in care ti se permite sa vezi ce lasi in urma dar mai ales ti se permite sa decizi. Acolo e colorat , plin de viata, dinamic. Dincolo e misterios, adanc, promiscuu pe alocuri, dezinhibat.
O data ce ai trecut dincolo, nu mai esti la fel. Poti reveni oricand acolo dar vraja unui dincolo instinctual si obscur mereu te va bantui…

Aici la Vama Veche e anul in care soarele iubeste marea si oamenii opresc timpul in loc simtind…

Lasă un comentariu