Port regal pentru joacă fără egal

Joaca e despre interacțiune, decizii și abilități sociale. Alan R. Moon

Imaginați-vă cum e să trăiți pe o bucată de pământ în suprafață cam de 3 ori cât un teren de fotbal, având ca vecini leii de mare, focile și pescărușii. Ei bine, eu nu trebuie să-mi imaginez, eu chiar trăiesc așa, la marginea lumii, cum îmi place să spun. La marginea lumii mele. Aici diminețile sunt scăldate în soare, zilele au gustul mării albastre iar nopțile au strălucirea lunii reflectată în valul fremătând.

Slujim farul de aproape 20 de ani, eu și soțul meu și în tot acest timp, am învățat să ascultăm ritmul naturii, zi de zi, noapte de noapte. Am învățat să citim semnele cerului, să decodăm semnalele mării și să înțelegem limbajul pescărușilor. Toată viața noastră din ultimii 20 de ani a fost dominată de albastrul mării, azurul cerului, galbenul soarelui și albul pescărușilor. Acestea ne sunt culorile fericirii și cu ele am colorat lumea noastră liberă. În acest decor am învățat să fim fericiți cu noi înșine, să ne acceptăm micimea în fața naturii, să ne folosim creativitatea pentru a ne umple timpul liber și să ne creștem iubirea reciprocă pe ritmurile naturii.

Diminețile ne savurăm cafeaua cu infinitul mării în priviri, peste zi ne ocupăm de micile treburi specifice, seara ne relaxăm la un film sau la un foc de tabără. Nopțile cu insomnii le umplem cu lungi conversații despre orice. Cam așa ne trecem viața aici în acest colț de lume și ne place foarte mult. Libertatea pe care ne-o oferă acest job e cea mai mare recompensă de care putem beneficia.
Uneori avem și musafiri, prietenii noștri care vin să ne vadă o dată pe lună, aduși fiind de către feribotul care e în trecere spre portul cel mai apropiat.
O zi obișnuită din viața noastră începe puțin înainte de ora 6, când ne trezim pentru a merge în far și a realiza prima dintre cele câteva obligații ale slujbei noastre. La ora 6 ne urcăm în far și colectăm informațiile meteo pentru Institutul de Meteorologie: viteza vântului, vizibilitatea, presiunea atmosferică, temperatura apei și în aer și așa mai departe. Abia după ce completăm diagramele specifice, ne răsfățăm cu o cafea și un bol de cereale sus, deasupra mării și mai aproape de cer.

Dacă vremea ne permite, mergem la o sesiune de pescuit, lăsând acasă toate geamurile deschise pentru aerisire. Fiind o zonă cu umiditate ridicată, suntem expuși mucegaiului așa că, de fiecare dată când e însorit, ne asigurăm că aerisim bine căsuța. La fel procedăm și cu farul, îl aerisim permanent pentru a evita umezeala nocivă pentru circuitele sale. Verificăm periodic și instalațiile electrice/solare și ne asigurăm că funcționează la parametrii optimi. În zilele ploioase citim, ne uităm la filme sau jucăm jocuri de societate. Când Mircea, soțul meu, e ocupat cu grădinăritul sau cu alte treburi ce apar, îmi place să-mi iau Cubul Rubik, să urc în far și să mă las inspirată de sunetul mării și al pescărușilor în rezolvarea sa.

E o activitate care mă relaxează, e un moment de mindfulness. Asta îmi place cel mai mult la cub: îți concentrează atenția pe momentul prezent. Rezolvarea sa ori simpla încercare, mi-a prilejuit și momente meditative, când mi-am lăsat mintea să facă asocieri, din care am conștientizat că, în general, pentru a ajunge la soluția finală e nevoie de anumiți algoritmi specifici, de multă voință și concentrare. Deși forma ideală a cubului este cea în care toate culorile sunt grupate în laterala lor, mie mi se pare frumoasă și varianta multicoloră, aparent haotică și provocatoare. Se pare că monotonia e dezirabilă iar haosul incitant.
Când nu reușim să ajungem la magazine pentru cumpărături diverse, îi rugăm pe prietenii noștri să ne aducă ce ne mai trebuie, înafară de mâncare. Hrana ne-o procurăm din surse proprii, din grădinuța noastră și mica fermă cu o văcuță, trei oi și câteva găinuțe. Așa se face că la ultima vizită, amicii noștri ne-au adus și două jocuri de societate, pe lângă cărțile pe care le-am solicitat. S-au gândit ei că trebuie să ne mai diversificăm și să ne binedispunem și altfel.

Partea mea favorită dintr-un joc este oportunitatea de a-l juca. Mike Singletary

Sunt marca Oxygame și, la o primă privire par foarte antrenante. E vorba despre Port Royal, Extensia Port Royal: Doar încă un contract și Ligretto. Atunci când ni le-au adus, nu am avut timp să le jucăm împreună dar ne-am promis că următoarea dată ne vom juca în 4. Până atunci, am avut timp să le exersăm în doi, să ne familiarizăm cu modalitatea efectivă de joc.
Așa se face că, într-o seară furtunoasă, am intrat pe pagina de facebook și pe canalul de youtube și ne-am documentat privind jocurile. Sunt foarte interesante, antrenante și potrivite pentru lumea noastră.
Cel puțin Port Royal mi se pare foarte ancorat în realitatea marină de suprafață. Printr-un simplu joc de cărți, devii comandant de navă și îți stimulezi abilitățile de negociator și de negustorie. Ne-am jucat în doi, până să revină amicii noștri în vizită și ne gândeam că va fi mult mai interesant în 4.
Peste 3 săptămâni, dimineața după 8 mă găsea pregătind masa și sufrageria pentru sosirea Danei și a lui Cătălin, cei doi prieteni ai noștri. De obicei, ei soseau la sfârșitul săptămânii pentru că așa le permitea programul. Din bucătărie, mai aruncam câte o privire spre larg, asigurându-mă că îi voi întâmpina la sosire.

Când eram aproape gata cu pregătirile, se profila silueta feribotului. I-am spus lui Mircea să pregătească pontonul și să fie atent când vor sosi.
Revederea a fost frumoasă, ca de fiecare dată și ne-a surprins pe toți cu zâmbetul pe buze și cu îmbrățișări sincere. Am amenajat masa în casă inițial apoi, am ieșit în grădină. Era o frumoasă zi de sâmbătă, potrivită pentru o zi petrecută în aer liber. Am început să jucăm Port Royal.

Jocul este format din 120 de cărți, din care 60 reprezintă diverse personaje (negustori, coloniști, căpitani, mercenari, marinari, pirați, dame, măscărici, amirali și guvernatori), 50 sunt diverse nave, 6 expediții și 4 majorări de taxe. Jucându-l, ne amuzam intrându-ne în roluri: eu, la cei 1,65 m ai mei blondă și cu ochii albaștrii în rol de pirat, Mircea la cei 1,80 m ai lui, cu barbă în rolul de damă sau măscărici, Cătălin- un profesor universitar în rol de marinar sau măscărici și tot așa. Imagine that… Era momentul nostru necenzurat și jovial de petrecere a timpului liber. Am fost pe rând negustori și jucători activi, am administrat porturi pe care le-am populat cu fel de fel de personaje și nave. Eu cel puțin m-am simțit puțin ca în „Pirații din Caraibe” și îl vedeam în Mircea pe neînfricatul Jack Sparrow-alias Johnny Deep. Asocierea personajelor în scopul avansării în joc, m-a dus cu gândul către diversitatea lumii reflectată la nivel micro prin acest joc. Pe mare sau pe uscat, oamenii sunt de diverse tipologii și caractere și tocmai acest fapt asigură farmecul omenirii.

Mircea a reușit să acumuleze 12 puncte de victorie și a câștigat astfel jocul. Era și câștigătorul vieții mele. M-a făcut încă o dată mândră de el. Competitiv, ambițios, bun strateg, abil și chipeș pe deasupra. Am știut ce să aleg!! La final am concluzionat că a fost un joc foarte interesant, provocator, antrenant și atractiv pentru toate vârstele. Plus că se integra perfect în decorul locației noastre: pirați, porturi, nave, amirali.
Am făcut apoi o plimbare cu barca prin împrejurimile farului și ne-am relaxat pe unduirea lină a valurilor acelei zile senină și însorită. Spre seară, ne-a incitat și cealaltă variantă a jocului ”Extensia Port Royal: Doar încă un contract”.

Aceasta aduce în plus personaje, nave și cărți de contracte care se adaugă jocului de bază, creând astfel o variantă competitivă/cooperativă și îmbunătățită a jocului. Regulile sunt aceleași, finalizează extensia jucătorul care adună 12 puncte de victorie ce pot fi acumulate prin adăugarea opțiunii de ”finalizare contracte”. Ni s-a părut la fel de interesant și incitant precum varianta de bază.
Am încheiat ziua de sâmbătă la un film, cu lumina farului pulsând ritmic deasupra noastră, într-o dinamică salvatoare și reprezentativă pentru relația mare-om.
A doua zi de dimineață, după rutina noastră obișnuită, i-am antrenat pe amicii noștri într-o mini competiție de pescuit, organizată ad-hoc.

Semnele zilei însă anunțau că va fi o mică furtună spre după-amiază așa că am profitat de vremea de afară.
Spre după-amiază când s-au adunat norii, ne-am retras în casă la un joc de Ligretto (varianta roșie pentru 4 jucători).

De data aceasta jocul se bazează mai mult pe rapiditatea reacțiilor și posibilitatea de a scăpa cât mai repede de cărți, acumulând cât mai multe puncte. Numărul de puncte se obține din numărul cărților etalate pe masă iar câștigătorul este cel care reușește să termine primul teancul de joc aferent. Fiecare dintre noi a primit un teanc de o anumită culoare ale cărui cărți le-am amestecat, etalând 3 cărți la întâmplare cu fața în sus. Acesta este momentul de început care stabilește și traiectoria jocului și trasează reperele de referință. De data aceasta, la rapiditate ne-a întrecut Dana care a avut norocul începătorului, ea jucând pentru prima dată acest joc. Acesta nu a fost la fel de solicitant ca și Port Royal și ne-a permis astfel să avem și mici momente de glume și remarci personale care ne-au destins și ne-au făcut să ne deconectăm, preț de o oră, de la gândurile cotidiene.

Joaca este experimentarea șanselor. Novalis

Am încheiat seara și totodată weekend-ul cu o sesiune de karaoke. Ne-am păstrat spiritul jocului Port Royal și ne-am amuzat pe seama combinațiilor haioase care au rezultat. Astfel: Cătălin a fost un pirat care a cântat ”A thousand kisses deep- Leonard Cohen”, eu un marinar blând care a fredonat ”Nothing else matter- Metallica”, Dana a întruchipat o negustoreasă care a recitat ”Let it be- The Beatles” iar Mircea al meu a fost un chipeș viceamiral care și-a intrat mai bine în rol pe versurile piesei ”Yellow submarine- The Beatles”. A fost distracție maximă și ne-am promis că vom repeta cu proxima ocazie când ne vom revedea.
A doua zi, Mircea i-a condus pe Dana și Cătălin cu barca spre cea mai apropiată rută comercială, de unde au fost preluați de un vas și transportați către destinația lor. Am concluzionat cu toții că a fost un week-end plin, interesant, relaxant, în care am râs mult și ne-am simțit cu toții foarte bine.

Sursa foto:

pinterest.com;

www. cutia.ro.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019!!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close