El…

Nimic si nimeni nu il mai inspira. Nici macar un zambet sau o privire sagalnica. De cand EA nu mai este in viata lui, nimic nu mai straluceste. Centrul universului s-a transformat intr-un morman de amintiri fumegande. Se pierde in efemeritati si voluptati, incercand sa uite ca doar EA ii asigura vesnicia. Privirea ii zaboveste acum mai mult in neant, ca intr-o negare a propriei intentii de a privi urmele ei.

Cum poti spune ca ti-e bine, cand mie nu mi-e bine deloc?

Asta il macina: fericirea ei fara el. Sursa necunoscuta a zambetului ei il intriga si il facea sa o doreasca si mai mult.

Radea zgomotos ca intr-un acces futil de fericire. Insa stia in adancul sau ca nu era nici macar multumit de viata sa, daramite fericit. Se pierdea in alte priviri, amagindu-se ca o vede pe EA. Urmele ei erau peste tot in el si in jurul sau. Biblioteca ii amintea de EA, pozele asemenea si chiar zilele saptamanii ii readuceau pe retina prezenta ei.

El nu mai era acelasi. Pana la EA nu stia ca fericirea i-o poate darui numai un zambet. Zambetul ei.

Acum are privirea goala, intunecata si plina de regrete. Asemeni pasarilor ce plutesc in deriva unui curent de aer, asa plutea si sufletul sau. Ratacit in absente, cauta prezenta ei. Pierdut in priviri straine si goale, se consola ca macar asa o va putea uita pret de cateva clipe. Dar, de fapt, nu facea decat sa-si accentueze si mai tare dorurile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s