Confesiune…

Mulți, foarte mulți ani m-am întrebat care este rostul meu în lume. Cu o poveste interesantă de viață, la modul că pentru a fi eu s-au ciocnit nu doar lumile părinților mei, nu găseam rostul vădit al întrupării mele. Până când, într-un moment de epifanie, am realizat că eu sunt aici și acum pentru mine, pentru evoluția mea, pentru a experimenta infinitatea de trăiri și stări pe care finita lume materială o poate oferi.

Și dacă în drumul meu, cu urcușuri și coborâșuri, mai „agăț” și pe alții cărora le prilejuiesc trăiri diverse, nu pot decât să mă bucur. Dacă prin mine diverși oameni, la nivele diferite de evoluție, experimentează bucuria, tristețea, ura, indiferența, prietenia, iubirea, dorul, dorința, recunoștința, răutatea, îngrijorarea, vinovăția sau chiar plictiseala-de ce nu, la diferite intensități, atunci pot spune că și asta face parte din evoluția mea, prin faptul că pot oglindi sau evita ceea ce mi se oferă ca perspective de manifestare.

Pentru mine, „Ceilalți” trec prin „Eu” și cred că așa ar fi normal pentru toată lumea. Cine spune că se dedică doar celorlalți și își neglijează propria persoană nu conștientizează că „Ceilalți” nu există fără „Eu”. Sunt noțiuni și universuri interdependente din multe puncte de vedere. Dacă Eu sunt bine și cei din jurul meu vor fi bine. Dacă Eu sunt tristă, obosită, plictisită, cu prejudecăți ș.a.m.d.voi percepe lumea indirect, prin filtre care denaturează și îmi îngreunez existența, mie și Celorlalți.

Dacă Eu nu exist, nici Ceilalți nu există. Eu sunt Ceilalți pentru alții: alte Eu-ri văd în mine parte din Ceilalți.

Eu îmi reamintesc de o sută de ori în fiecare zi că viaţa mea exterioară şi cea lăuntrică depind de munca altor oameni, deopotrivă în viaţă sau decedaţi, şi că trebuie să fac efortul de a dărui la fel de mult cât am primit şi cât continui să primesc.”

Albert Einstein

Eu nu pot fi Eu fără Ceilalți. Nu mă pot clădi plenar în singurătate. Acolo doar formez puzzle-ul personal din piesele primite în interacțiuni.

A exista, pentru o ființă conștientă, înseamnă a se schimba. A se schimba înseamnă a se maturiza. A se maturiza înseamnă a se crea infinit pe sine însuși.– Albert Thibaudet

Sursa foto: pinterest.com

3 gânduri despre „Confesiune…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s