Din jurnalul lui Spiderman

Mă numesc Peter Parker și de când un păianjen radioactiv m-a mușcat, am devenit captiv între două lumi. Pentru că am dobândit super puteri și nu m-am născut cu ele, viața mea e o continuă adaptare și descoperire. Simțurile mele sunt amplificate și încordate la maxim astfel că zilnic am de rezolvat câte un caz pe care-l identific uneori fără să vreau. De când mi-am asumat filosofia de viață a tatei ” Dacă poți face lucruri bune pentru alți oameni, ai obligația morală de a face asta”- zicea el, fiecare zi e o nouă provocare pentru mine. Încă visez că pot face lumea mai bună. Uneori îmi iese, alteori mă simt epuizat și demotivat și îmi spun că oricum oamenii nu mă merită. Niciodată nu m-au apreciat și chiar m-au criticat. Superputerile mele au devenit o povară care mă izolează și mă înstrăinează de lumea lor. Dar, de când a apărut puștiulică acesta în viața mea, parcă și eu mă simt motivat să continui ceea ce am început, să-mi folosesc superputerile pentru a duce mai departe crezul meu. Miles Morales mă provoacă să fiu cel mai bun și să-i arăt că ceea ce mă diferențiază e accesibil pentru cei care cred cu adevărat în forța schimbării.  Puștiulică a devenit atât de fascinat de universul meu încât mi-a cerut să îl învăț tot ce știu. Culmea, nu știu cum și de unde s-a răsuflat, dar mi s-a propus să fac și un film pe tema asta. Am acceptat fără să ezit. Au fost zile întregi în care am filmat aproape non stop. Acțiunea ne prindea, puștiulică s-a dovedit a fi neînfricat și plin de energie. Într-o zi de exemplu a trebuit să colaborăm cu poliția locală pentru prinderea unui evadat. Voiam să fie cât mai veridic filmul pentru că asta era ceea ce mă consacrase, lupta cu realitatea și voiam ca Miles să vadă corect ce presupune să fii un justițiar în lumea reală și tehnologizată. În altă zi a trebuit să prindem niște spărgători de mașini. Când nu aveam cazurile efective, refăceam cazuri din jurnalul meu. Miles era fascinat și dornic să învețe tot ce se putea. Făcea antrenamente după școală și ceruse voie de la tatăl său ca în week-end-uri să stea cu mine.

Tocmai am terminat filmările la noua peliculă și țin să spun că mi-a făcut plăcere să lucrez cu el. Parcă nu știam când e filmare și când realitate. E vorba despre un film de animație care se numește “Spider-Man: Into The Spider-Verse” / “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”. Vă las mai jos un trailer să vă faceți o idee:

Se pare că va fi un nou succes internațional. Cei de la casa de producție mi-au spus că va fi lansat chiar și în România pe 20 decembrie 2018. România…țara de unde primesc cele mai multe scrisori de la puștii care vor să fie ca mine. Cei de la InterComFilm mi-au trimis afișului filmului.

Cum ziceam, mi-a plăcut să lucrez cu puștiulică. E ambițios și dornic să învețe. Și-a însușit corect crezul meu și face tot posibilul să mă urmeze: prin aer, pe sol, prin laboratoare, prin parcuri, printre infractori. E și isteț, prinde repede, are simțul orientării, nu are frică de înălțime, e oarecum o copie de a mea mai tânără. Mă bucură asta pentru că se apropie timpul retragerii mele. Când voi lăsa masca jos și voi încerca să-mi neglijez din superputeri pentru a mă odihni. Uneori viața normală de dinainte își cere partea ei de manifestare și atunci îmi doresc să pot lăsa cândva masca ce m-a consacrat și să mă bucur de o viață tihnită. Vreau însă  să-mi păstrez capacitatea de vindecare rapidă prin regenerare, poate mă rănesc meșterind la cabana din pădure pe care o am în plan, de exemplu. Până acum, în comunitatea din care fac parte am rezolvat numeroase cazuri ale polițiștilor care s-au declarat neputincioși în fața unor mari infractori, am ajutat la construirea unui baraj imens care să protejeze orașul de inundații, am ținut cursuri de responsabilitate socială în școli – străduindu-mă să-i fac pe copiii să conștientizeze că nonacțiunea nu e o rezolvare, am anihilat o tornadă și am împiedicat-o să devasteze bună parte din oraș și multe alte mari fapte am făcut în cei peste 20 de ani de când am aceste superputeri. De asta spun că vine timpul să mă mai gândesc și la mine. Puștiulică acesta m-a făcut să-mi dau seama că nimeni nu e de neînlocuit. Îmi mai planific încă vreo 10 ani de acum încolo și apoi bag costumul în cufăr și mă retrag, știind că Miles  Morales îmi va fi urmaș demn.

Aștept cu nerăbdare să văd ce ecou va avea noua filmare….

Articol scris pentru Competiția SuperBlog 2018!!

 

 

Reclame