Marea Cascadă…tehnologizată

Mă numesc Jacqueline Pinot.

Știu, deja aveți în minte o asociere oenologică. Nu e întâmplătoare. Pe linia genealogică a tatălui meu, strămoșii administrau întinse podgorii. Nu se știe cum au căpătat numele acesta, probabil dintr-o neînțelegere fonetică la un moment dat dar cert e că am ajuns să ne mândrim cu asta. Și faptul că generații la rând lumea a simțit parfumul strugurelui în jurul nostru a făcut să ne merităm cumva din întâmplare sau nu numele de Pinot. Și tot asemeni vinului, eu personal am ajuns să cred că sunt ”cea mai romantică și mai sexy viță” a familiei. 😉 Versatilă și intensă, sofisticată și simplă deopotrivă-precum vinul, cum ziceam, am simțit nevoia din când în când să-mi schimb locul de muncă. Așa se face că în prezent, activez sub acoperire, ca să zic așa, pentru cei de la Shadower. Cred că în sfârșit fac ceea ce-mi place. Spionez. De când mă știu mi-a plăcut să observ, să analizez, să caut corelații și să descopăr acolo unde alții se poticneau în deduceri. Acum, în sfârșit fac ceva ce mă încântă și pentru care am și pregătirea necesară. Spionez în scopuri comerciale și evolutive dacă pot să zic așa. Evaluez obiectiv calitatea servirii în domeniul HoReCa, un domeniu fascinant și ofertant din punct de vedere al posibilităților de satisfacere a cerințelor clienților. Am ajuns să am un portofoliu important de firme pe care le-am deservit, uneori la solicitare din interior alteori din exterior, din partea concurenței. Nu ofer informații confidențiale și nu periclitez activitatea cu nimic, doar observ, analizez și înaintez mai departe spre analiză concluziile consemnate într-o fișă de evaluare.
Destul cu teoria. Să vă povestesc cum se desfășoară o astfel de misiune.
Beneficiarul mă contactează cu o zi înainte și îmi trimite locația, fișa de evaluare precum și dead-line-ul pe o adresă de mail special creată doar pentru astfel de informări. Așa se face că azi dimineață, când am auzit notificarea de mail, am știut că a doua zi urma să fie o zi cel puțin interesantă. Din fiecare acțiune de acest gen am de învățat ceva chiar eu , recunosc.
Ținta este luxosul restaurant La Grande Cascade. Hmm…ce știu eu despre acesta? Am auzit întâmplător de la o prietenă ce participase la o reuniune în vară și cam atât. Știu că a fost foarte plăcut impresionată și că a avut o experiență memorabilă. Măi să fie, mi-am zis. Ia să vedem, e chiar atât de wow precum îi merge vestea??!!!
Am dat un search pe Google și i–am făcut o fișă de identitate în agenda mea personală. Ce este provocator, în primă fază la meseria mea, este că detaliile esențiale trebuie să le aflu eu iar modalitatea de abordare la fel, depinde de viziunile și curajul meu. Important este ca la finalul timpului să am fișa completată. Restul e can-can! Primesc doar numele, adresa și fișa de evaluare. Astfel am pornit acțiunea deținând următoarele informații : este cotat Michelin; este situat într-o locație vintage, exclusivistă, datând de pe vremea lui Napoleon al III lea; este un reper important pentru cunoscătorii gastronomiei rafinate. Toate acestea îmi indicau o misiune cel puțin provocatoare și ofertantă. Am făcut un brainstorming eu cu mine- de obicei ne înțelegem bine 😉 și am decis că un prânz în mijlocul săptămânii ar fi numai bun pentru a-mi îndeplini misiunea.
E miercuri dimineață. Azi e ziua cea mare!! Voi fi deasupra tuturor și la nivelul lor. Deasupra tuturor clienților și la nivelul angajaților pentru că știu cum trebuie să fie făcută treaba. Voi fi acel client uneori dificil, alteori neștiutor care va specula fiecare moment de nesiguranță. Asta era strategia mea pentru azi. Să vedem cum o voi pune în aplicare…
Am studiat niște fotografii și am concluzionat că locația cere puțin rafinament vestimentar. Spun puțin pentru că în miezul zilei nu mă pot îmbrăca în rochie cu dantelă dar nici în adidași și colanți nu pot merge. Așa că am optat pentru o ținută smart casual, pe principiul less is more. Am comandat un taxi și iată-mă ajunsă în fața deosebitului pavilion de sticlă ce a devenit imaginea de referință pentru local. Aspectul acestuia imită intrările de metrou stil Art Nouveau, proiectate de către arhitectul Hector Guimard. Am preferat să intru pe laterală, unde se află și ghișeul rezervări ca să pot evalua și activitatea recepționerului. De cum am intrat pe ușa rotativă automată, foarte potrivită dealtfel pentru un astfel de local datorită funcționalității acesteia, am fost întâmpinată de către recepționeră cu zâmbetul consacrat. M-a salutat, ea prima, politicoasă și m-a întrebat cu ce mă poate ajuta. Știa protocolul, era clar.

√salutul
√ amabilitate

I-am spus pe același ton amabil că aveam o rezervare pe numele de Pinot, pentru o persoană. Instinctiv, am cronometrat mintal timpul de confirmare. Era în grafic și de data aceasta.

√ operativitate
√ profesionalism

De niciunde a apărut un alt membru al personalul care mi-a spus să îl însoțesc către sală. Am dedus că era șeful de sală.

√ întâmpinarea, plasarea și consilierea

M-a condus în pavilion, locul de atracție și zona de maxim interes. Încăperea e foarte luminoasă datorită pereților din sticlă ce permit spectrului luminii să învăluie încăperea. Broderiile din fier ce decorau geamurile, candelabrele mari din cristal, tavanul decorat, mesele decorate în alb, sugerau o eleganță clasică, un decor îmbietor și relaxant. Aveam senzația că m-am întors în timp. Parcă îl vedeam pe Gustave Eiffel la una dintre mese revizuindu-și schițele.

√ decor armonios ce sugerează ideea de curățenie și eleganță

Fiind vorba de o rezervare, masa era deja așezată. Mis-en-place-ul era perfect. Credeți-mă, am ochiul format deja și pot să aproximez în milimetri dacă așezarea pe masă nu respectă spațialitatea specifică. Tacâmurile de înaltă calitate și lustruite veneau să confirme atenția pentru detalii.

√ poziționarea tacâmurilor
√ așezarea paharelor

M-am așezat la masă sub atenta îndrumare a șefului de sală. Nu avea o uniformă aparte, personalizată însă eleganța se pare că era uniforma lor. Nu am putut bifa acest aspect. S-a prezentat doar, fără a avea un ecuson cu numele lui.

– lipsa uniformei și a ecusonului de identificare

Prin sală am putut observa un chelner care manevra printre mese un gheridon special pe care se aflau cupe de șampanie. Evident din soiul Pinot. 🙂 Am surâs discret. Încă o dovadă că mă potriveam perfect în decor.
Ospătarul mi-a înmânat meniul și m-a întrebat dacă îi permit să îmi facă niște recomandări. Evident că i-am permis și chiar mi-am permis și mie- între noi fie vorba, să-l pun în încurcătură obiectând discret pe ici pe acolo. Era timpul pentru puțină…adrenalină. 😉 Însă, strategia mea nu l-a putut abate de la amabilitatea și profesionalismul său. Mi-a explicat răbdător și cu același zâmbet ”care vinde” și care inspiră încredere.

√ profesionalism
√ o bună cunoaștere a produselor oferite

În ciuda aspectului retro-elegant al localului, ospătarul manevra cu ușurință o tabletă de pe care mi-a arătat imagini cu meniurile din ofertă. Mi-a sugerat chiar posibilitatea modificării meniului prin adăugarea sau scoaterea unor ingredinte. Atentă la detalii cum mă știu, am observat marca tabletei. Era EXPRESSOFT TECHNOLOGY. Am mai observat că softul era foarte

accesibil și personalizat. Chiar și eu care eram să zicem puțin familiarizată cu astfel de echipamente, am apreciat utilitatea și interfața prietenoasă. Știam că era vorba de la cei de la Top HoReCa ce s-au rebranduit ca urmare a diversificării portofoliului de produse și servicii oferite. Cea mai bună alegere, evident. Nu erau foarte mulți ospătari și totuși făceau față fluxului mare din sala de mese. Toți erau dotați cu astfel de echipamente ce asigurau un nivel ridicat de interactivitate între client și restaurant.

M-am decis asupra meniului și cât am așteptat să vină, am intrat puțin pe site-ul celor de la EXPRESSOFT. Erau specializați pe oferirea de soluții software marcaj restaurant.

√ flexibilitate
√ receptivitate la inovație
√ tehnologii moderne
√ softuri și echipamente performante( POS restaurant, marcaj mobil)
√ operativitate

Am bifat și la capitolul operativitate la timpii de servire. Nici n-am avut când să frunzăresc site-ul celor de la EXPRESSOFT că m-am și trezit cu farfuriile în față. Dish-ul…într-un mare fel ca aspect și gust.

La momentul plății , m-am gândit să ridic puțin standardul, dacă tot am văzut că sunt atât de dotați și operativi. Mi-am zis că la capitolul ăsta trebuie să-i prind în offsaid cu ceva. M-am înșelat. Pe lângă faptul că ospătarul nu a părut deloc surprins de cerința mea-plata cu telefonul, mi-a generat instant un cod unic, de la monitorul POS conectat la o imprimantă pe care l-am putut scana cu telefonul și am putut plăti.

La plecare am fost condusă la fel de șeful de sală care mi s-a adresat cu binecunoscuta formulă de fidelizare ”Vă mai așteptăm pe la noi!”. S-au oferit chiar să îmi comande un taxi. Au bifat și la capitolul servicii suplimentare oferite.

Overall a fost o experiență foarte plăcută ce m-a făcut să îmi planific în plan personal o revenire, de data aceasta fără ”stresul” milimetrilor, saluturilor și a dead-linului.

Contrastul dintre decorul vintage, clasic și echipamentele foarte moderne și profesioniste m-a făcut să reconsider această combinație ca fiind foarte avantajoasă și dezirabilă în anumite contexte.

Ca și concluzie, localul merită din plin clasificarea Michelin ( exceptând faptul că ospătarii nu au o uniformă personalizată, aspect neglijabil dacă iau în considerare eleganta apariție și profesionalismul lor). Deasemenea, trebuie menționată și preocuparea constantă și vizibilă pentru implementarea noilor tehnologii soft și hardware, acestea fiind în fapt liantul dintre partea vizibilă și invizibilă. Aceste soluții integrate, flexibile, all-in-one, devin un factor decisiv în fidelizarea clienților. Prin operativitate, eliminarea timpilor morți în servire, siguranță, devin un must-have al tuturor domeniilor de reprezentare din industria ospitalității.

Acestea sunt concluziile pe care le-am expus la finalul fișei de evaluare, seara, în intimitatea propriului cămin, inspirată și de (ați ghicit 😉 ) un pahar de vin….Pinot” 😉

Articol scris pentru Competiția SuperBlog 2018!!!