A fost odată ca niciodată….familia Smith formată din părinții Sarah și Michael, un adorabil bebeluș- Liam și un iepuraș jucăuș numit Snickers.
Liam era un bebeluș care aducea în lumea acesta un zâmbet nesfârșit și o lumină caldă. Cu vârsta de doar câteva luni, avea o inocență și o fragilitate care îl făceau de-a dreptul fascinant. Cu ochi mari și curioși, de un albastru deschis precum cerul senin, explora lumea înconjurătoare cu o uimire constantă. Genele sale lungi îi accentuau privirea sa plină de curiozitate. Pomeții săi mici și năsucul său delicat îi confereau o frumusețe aparte. Liam era mereu în mișcare, iar fiecare mic pas înainte era primit cu aplauze de părinții lui. Cu mânuțe pufoase și piciorușe delicate, el încearca să descopere fiecare obiect din jurul său, atingându-le cu gesturi neîndemânatice. Râsul său cristalin umplea camera de bucurie și topea inimile celor care îl înconjurau.
Primul său prieten blănos, Snickers, era un iepuraș extrem de curios, gata să exploreze fiecare colț al casei, o mărturie vie a energiei și veseliei. Avea o blană moale și pufoasă de culoare maro ciocolatiu, care îi dădea un aspect adorabil. Cu urechiușe lungi și mișcătoare și ochi sclipitori de un negru lucios, Snickers emană o personalitate curioasă și prietenoasă. Cu lăbuțe pufoase și un nas micuț, acest iepuraș adorabil era întotdeauna în mișcare. El sărea și fugea în jurul casei, ca și cum ar încerca să exploreze fiecare colț și crăpătură. Cu urechile în sus și coada lui pufoasă în mișcare constantă, Snickers avea un aer jucăuș care nu putea fi ignorat. Snickers era mereu dornic să interacționeze cu cei din jur și să ofere dragoste și bucurie. El adora să se joace cu copiii, să sară în jurul lor și să-i facă să râdă cu salturile lui haioase.
Într-o zi plină de aventură și descoperire, Liam, bebelușul curios, și Snickers, iepurașul jucăuș, și-au pregătit pașii pentru o nouă explorare. Cu ochii lui curioși, Liam a început să se apropie de scările care duceau către etajul superior al casei. Snickers, cel mai apropiat tovarăș și paznic, a observat imediat mișcarea lui Liam și s-a pregătit să-l urmeze. Cu urechile sale lungi și ascuțite în alertă și cu o privire strălucitoare, Snickers era mereu alături de Liam, mereu pregătit să îl protejeze și să îl însoțească în aventurile sale.
În timp ce Liam se apropia de prima treaptă a scărilor, părea că o lume nouă se deschidea în fața lui. Înainte ca Snickers să-și pună lăbuțele pufoase pe treptele scării pentru a-l urma, cei doi au fost opriți de un „bloc invizibil” care părea să le blocheze drumul. Pentru Liam, fiecare zi era o aventură, o oportunitate de a descoperi lumea din jurul lui. De aceea, când s-a confruntat cu poarta de siguranță, instinctul său curios a preluat controlul. Mânuțele lui mici și pufoase s-au întins spre această barieră neașteptată, iar degetele lui delicate au atins marginile ei. În momentul acela, lumea lui Liam s-a oprit pentru o clipă. Părea că se întreabă: „Ce este acest lucru? De ce este aici? Ce se află dincolo de el?” Cu ochii mari și nedumeriți, Liam a încercat să înțeleagă misterul porții de siguranță. Fiecare detaliu al ei – de la structura metalică la sistemul de închidere – părea să-l fascineze. Cu o înălțime perfectă pentru a preveni accesul lui Liam la scări și pentru a-l menține în siguranță în zona de jos, poarta de siguranta părea să apară din senin. Cu un design discret și o instalare ușoară, părea că a fost acolo întotdeauna. În momentul în care Liam s-a apropiat de poarta de siguranță și și-a îndreptat atenția spre ea, Snickers a făcut același lucru. El s-a aplecat în față, într-o poziție curioasă, și a mișcat năsucul către poartă, mirosind-o cu atenție. Cu ochii săi negri și strălucitori, iepurașul părea să fie interesat de acest obiect nou care apăruse în calea aventurilor lor. Snickers a început să dea din lăbuțe, așa cum făcea întotdeauna când era nerăbdător sau entuziasmat. El a sărit pe loc într-o manieră jucăușă, ca și cum ar fi vrut să arate lui Liam că și el este gata să exploreze această „descoperire” misterioasă. Coada lui pufoasă se mișca într-un ritm alert, susținând parcă entuziasmul momentului.
După ce au fost opriți de poarta de siguranță, Liam și Snickers și-au continuat ziua cu aceeași curiozitate și energie. Chiar dacă poarta le-a blocat accesul către scări, aventurierul mic și iepurașul jucăuș nu s-au lăsat descurajați și au găsit alte modalități de a explora și a se distra în casa lor sigură.
Împreună s-au îndreptat spre camera de zi. Acolo, au găsit o cutie cu jucării și s-au jucat cu entuziasm. Liam a aruncat mingea, iar Snickers a sărit în sus pentru a o prinde cu lăbuțele lui pufoase. Râsetele lor se auzeau în toată casa, în timp ce își petreceau timpul jucându-se.
În camera de zi, Liam și Snickers au avut parte de o joacă plină de veselie și aventură. Cu fiecare mișcare, au explorat lumea din jur și au creat amintiri prețioase împreună. Totuși, părinții lor înțelegeau importanța siguranței și așa că au instalat cu grijă sisteme de protecție pentru colțurile mobilei pentru a preveni eventualele accidente.
Și acum, la final, dați-mi voie să mă prezint în calitate de autor al acestor istorisiri: sunt Liam, actualmente paramedic. Ceea ce ați citit mai sus sunt fragmente din trăirile personale, amintirile cele mai tinere- să le spun așa. Am ales să le împărtășesc cu voi ca pe exemple de obiceiuri și preocupări sănătoase pe care le pot avea părinții și care contribuie în mod hotărâtor la destinele oamenilor. Dacă atunci părinții mei nu alegeau aceste sisteme de minimă siguranță, probabil că eu astăzi nu aș fi putut să ajut oamenii și, în cel mai negru scenariu, aș fi avut nevoie de ajutor eu însumi toată viața, asta dacă nu aș fi fost doar un nume pe o placă.
Că de n-ar fi Empria nu s-ar povesti….
Sursa foto site-ul empria.ro
Îmi amintesc și acum cu emoții de acel iepuraș năzdrăvan care în voioșia sa era să mă tragă cu el de-a dura pe scări pentru că îmi agățase cu gheruțele pantalonii și văzând el mișcare în josul scărilor, crezuse că i se adresează. Dacă nu punea mama și sus și jos acele porți de siguranță, probabil că amintirile mele nu ar fi fost atât de relaxante. Sau altădată când mama adusese o plasă plină de cumpărături și Snickers, curios din fire și fără niciun obstacol în față a dat iama în cumpărături, lăsând dezastru în urma lui. De atunci mama a cumpărat și montat la ușa de la bucătărie o poartă de siguranță.
Iată așadar contexte de viață în care gesturi mici, acompaniate de alegeri inspirate și sigure, își pun amprenta în mod pozitiv asupra destinelor oamenilor din mai multe generații. Am păstrat și eu din aceste obiceiuri. Deși încă nu am copii, am achiziționat și montat în toate camerele articole de tip ”protectie colturi pentru mobila ” pentru a mă asigura că îmi păstrez integritatea corporală în zilele în care ajung obosit de la serviciu sau vreun telefon în miez de noapte mă solicită urgent, din grabă sau neatenție riscând astfel să îmi deturnez atenția de la ce am de făcut și poate chiar să mă accidentez.
În prudență stă fericirea. Mircea Eliade
Alegerile Sandei 